Aventuri

O zi de coasa

VORTA, IULIE 1993
Era o dupamasa calduroasa de iulie….
Stateam in fata casei, trebuia sa ma apuc sa bat coasa…. da eram toropit de caldura.
Asa primisem ordin de la taica-miu :
-Az trâbă batută coasa, ca mâne atacam Fundoaia Şurii!
Cu chiu cu vai imi aduc un butuc, implânt in el ileuța- un cap de perforator cu videa ce se foloseste la mina- scot coasa din coada si incep sa o bat , fara tragere de inima cu un ciocan foarte vechi, probabil folosit de cateva generatii inaintea mea care nu prea statea in coada…
O bat nici prea subtire nici prea gros, pt ca stiam ca fânu la Fundoaia Şurii este plin de lastari si daca o bateam subtire puteam strica coasa la prima brazda….

Fundoaia Şurii……. ma trec si acum fiori reci cand imi amintesc de locul ala…. este situat dincolo de Dealu Ursului, dar calea de acces este pe Valea Şurii, un parau foarte lung si intunecos, plin de balti unde se scalda mistretii, cu o cale toata rupta de viituri, si cu jgheaburi facute de carele inpiedicate care carau fanul toamna…. era cale de vreo 2 ore pana acolo, locul nostru fiind ultimul pe vale, intr-o poiana plina de pruni plantati de taicamiu, si o panta de abia te tineai pe picioare.
Seara ma uitam la televizor pe canalele nemtesti- facusem ce facusem si reusisem sa-mi iau antena de satelit. Cand il aud pe taica-miu ca ma striga:
-Hai la şadință!
Era genul de om in fata caruia nu aveai ce comenta. Ce zicea el era lege.
-Mâne gimneața atacam Fundoaia Şurii. La prima ora noi sa fim in brazda, asa ca lasa televizoru şâ treci la somn. Cand cioara zâce CHEEE! Noi sa zâcem CEEEE????

Pe la 4 dimineata ma trezeste maica-mea.
Somnoros, iau straița de rafie toata roasa de folosința, o pun pe coada la coasa, coasa in spate si plecam fara sa scoatem un cuvant.
In straita nu aveam mare lucru, o bucata de slanina invelita in ziar care devenea transparenta de la caldura, pita si ceva oua fierte. Mai aveam si o sticla de jumate cu vinars din ala ingalbenit in butoi, care il scotea taicamiu dupa cateva brazde, sorbeam cate o gura, apoi il ascundeam inapoi sub brazda plina de roua.
Era inca intuneric cand am plecat. Cand am intrat pe Valea Şurii parca parca incepea sa se crape de ziua, si io sa ma trezesc de-a binelea.
Era un aer proaspat si racoros, iarba era uda de la roua, iar mii de pasarele cantau care mai de care mai maiastru. Printre toate pasarile se distingea una la care noi ii spuneam Cegalaciu, pt ca asa canta. Asta se distingea din corul celorlalte pasari…..
Abordam ultima panta, si ajungem la loc. Facem loc cu coasa printre balarii si razbatem pana la Carpăn. Carpănul este un copac foarte batran, aflat in partea de jos a locului, la umbra lui ne odihneam, la umbra lui bateam coasa, la umbra lui mancam. Agaț straița cu mancare itr-un cui batut acolo de multa vreme, si in linistea combinata cu cantatul pasarelelor rasuna prima ascutire de coasa……
Am cosit toata ziua doar cu o pauza la amiaza de mancare…. Pe inserate aveam cosit jumate de loc, iar cand se ingana ziua cu noaptea am pus coasele in carpăn si am plecat spre casa.
Era noapte bine cand am ajuns acasa….in seara aia nici nu am dat drumu la televizor deoarece taica-miu mi-a spus de cum am ajuns:
-Gimneața repetam schema, pana sara trâba să dam gata Fundoaia Şurii!

Ce legatura are povestea asta cu calatoritul?
Acum cand scriu aceste randuri, ma aflu in Kuala Lumpur la umbra unui frangipan inflorit, exact langa Turnurile Petronas, si ascult cantecul unui Cegalaciu……

Kuala Lumpur – 07.02.2017

Share this Story
Load More Related Articles
Load More By marianadventures
Load More In Aventuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

O ZI LA MINA

Era o zi de aprilie, o zi de ...

Despre Mine


Ma numesc Marian Marcel, sunt un om foarte simplu, nascut la tara, in satul Hunedorean Vorta, si sunt foarte mandru de descendenta mea din tarani simpli Romani!. Pasiunea pentru calatorii cred ca s-a nascut devreme, la Vorta, satul unde m-am nascut si am copilarit si unde pascand vacile pe dealuri imi lasam mintea sa zburde si imi punem o mie si una de intrebari.
%d blogeri au apreciat: