Aventuri

O ZI LA MINA

Era o zi de aprilie, o zi de aprilie un pic neobisnuita pentru ca in momentul in care am deschis ochii am vazut ca lumea se albise….ninsese peste noapte neobisnuit de mult.

Cu greu ma dau jos din pat….in camera mea din casa de la Vorta focul in soba se stinsese de mult…asa ca era bine frig.

Imi imbrac salopeta destul de murdara din ziua precedenta,imi trag cizmele pline de noroi uscat,si deschid usa sa ies….imi era mila sa calc zapada proaspat ninsa cu umilele mele cizme murdare….Ma indrept spre poarta iar in urma mea raman urme murdare de noroi uscat pe zapada. Cu o zi in urma totul era mohorat si plin de noroi…dar peste noapte zapada acoperise bine de tot totul, asa ca nu aveam cum sa nu ma bucur de peisaj….in sfarsit zambeam dupa muulte zile in care am mers doar prin noroaie…

O iau pe drum in jos, iar inainte de moara fac stanga pe o carare care acum era acoperita de zapada…ajung la prima mina care tocmai se inchisese, trec pe langa cocinele porcilor care pareau cam infometati….de cand s-a inchis mina nu prea s-a mai ocupat nimeni de ei. Porcii traiau cu resturile care ramaneau de la cantina, dar inchizandu-se mina s-a inchis si cantina, asa ca acum cineva trebuia sa se ocupe de ei si se pare ca nu o facea prea bine

-Neata buna, zice paznicul aparut de nicaieri, noa unde mergi?

-Merg la șut….

… Oricum peste cateva zile au fost taiati porcii și cocinele desfintate…

O iau piezis peste coastea lu Boaca, iar pe la mijloc ma opresc sub ciresul batran sa-mi trag sufletu. Inca ningea, abia se facuse ziua iar singurele zgomote erau cele facute de fulgii de zapada care se asterneau…. privelistea era una feerica cu toate dealurile imbracate in alb..totul pana mai ieri era mohorat si cenusiu, iar acum totul era alb…

Ajung la Puțul 1. Eram Compresorist, adica trebuia sa pornesc si sa am grija de compresorul care asigura aerul in mina atat pentru oameni cat si pentru utilaje.

Imi pornesc compresorul conștiincios, fac rutina zilnica de verificare a parametrilor de functionare, cand intra maistrul in sala compresorului urland: Mariannnnn! Azi o sa cobori in mina ca vagonetar pt ca nu avem oameni! .

Sangele imi inghetase in vene….mai facusem munca aia si cu alta ocazie, dar de fiecare data cand trebuia sa cobor in mina imi ingheta sangele in vene….

Merg la lamparie si imi iau lampa pe care mi-o leg la sold si imi pun lanterna in casca, care se stramba sub greutatea ei, dar era foarte bine pt ca nu vreiam sa vada nimeni expresia fetei mele in acele momente….

Merg si ma bag in randul de ortaci care se indreptau spre colivia care ne cobora in manuntaiele pamantului, intru inghesuit in colivie cu alti ortaci, semnalistul da semnalul care insemna – personal jos orizontul 90 – si incepem sa coboram….in prima faza nu mai vad zapada….apoi incepe sa se faca bezna totala….ortacii toti stateau intr-o liniste de mormant…..apoi rand pe rand se aprindeau lampile si incepeam sa citesc fetele mohorate ale ortacilor….

Ajuns jos imi iau in primire vagoneții goi si incep sa i imping prin noroiul cleios catre frotul de lucru. Acolo ma asteptau alti vagoneți plini cu minereu pe care trebuia sa -i imping spre gura putului…. iau unul si plec cu el in scrajnet de sine metalice si plescait de cizme prin noroi, nu merg 500 de metri si …poc hodoronc tronc sare vagonetu de pe sine… Iau ranga care o aveam pregatita si fac parghie dupa cum ma invatase un ortac mai batran, ma opintesc bine de tot si pun vagonetul inapoi

-Noa dadusi cu el? ma intreaba un alt ortac din urma mea care tocmai ma ajunsese….

-Dadui, ce sa fac – zic….noroc ca putu-i sa-l pun inapoi…

_ Ai grija ca aici a facut linia ștolț si daca nu esti atent sa-l tirezi, sare

-Bine,zic, multam fain

si imi continui drumul vreo 4 km impingand vagonul cu mai multa grija, numarand minutele …… asteptand sa vad din nou lumina zilei si puritatea zapezii…

Imaginea pe care am pus-o este din filmul October Sky , pe care daca nu l-ati vazut vi-l recomand!

Share this Story
Load More Related Articles
Load More By marianadventures
Load More In Aventuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

BALI – CEL MAI TARE LOC IN CARE AM AJUNS PANA ACUM

Da stiu. Sunt  muuuult  in  urma  cu  a  ...

Despre Mine


Ma numesc Marian Marcel, sunt un om foarte simplu, nascut la tara, in satul Hunedorean Vorta, si sunt foarte mandru de descendenta mea din tarani simpli Romani!. Pasiunea pentru calatorii cred ca s-a nascut devreme, la Vorta, satul unde m-am nascut si am copilarit si unde pascand vacile pe dealuri imi lasam mintea sa zburde si imi punem o mie si una de intrebari.
%d blogeri au apreciat: