Aventuri

ETIOPIA – EP.4 -LALIBELA

Am coborat in Arba Minch din tribul Dorze binenteles luand autobuzul tribal, bucurandu-ma cand am ajuns ca nu s-a dezmembrat de tot pe hartoape….

Planul initial era sa mai vizitez si alte triburi din sudul Etiopiei dar preturile la excursiile care sa ma duca acolo erau cel putin exagerate pentru bugetul meu…..incepeau undeva de la 500 eur! iar sa merg pe cont propriu era destul de greu si complicat pentru ca drumurile sunt extrem de proaste si autobuzele din zona aproape imposibile pentru a calatori pe distante lungi. Daca as fi avut mai mult timp la dispozitie as fi mers din aproape in aproape mergand aprox 4..5 ore pe zi, dar de data asta nu aveam atata timp si trebuia neaparat sa vad Lalibela.

Asadar am lasat triburile sudice pentru alta data cand o sa vizitez Uganda si Kenia, m-am cazat in Arba Minch iar a doua zi la 5 dimineata binenteles eram in autobuzul de Addis Abeba. Imi place sa ma trezesc dimineata, dar in fiecare zi sa te trezesti la ora 5 devine foarte obositor….dar in Etiopia nu ai de ales daca circuli cu autobuzele pentru ca toate pleaca dis de dimineata de oriunde ai pleca, pentru ca pana seara trebuie cu orice pret sa ajunga la destinatie.

Drumul de la Arba Minch la Lalibela nu poate fi parcurs intr-o zi asa ca m-am cazat in Addis Abeba la o pensiune foarte ok ca raport pret calitate. Aici la pensiunea asta am avut o revelatie despre calatoritul in Africa… am cunoscut 4 tineri din Suedia care erau cazati acolo si calatoreau prin Africa exact cu ce trebuie, si anume cu o masina de teren echipata complet. Oamenii astia m-au virusat……cu siguranta in viata asta voi face si eu asta!!!

Dupa cateva ore de somn din nou a sunat ceasul la ora 4.30, deja uram sa ma trezesc la ora aia…. din nou mers pe jos vreo 30 min pana in Mesqel Square de unde pleaca toate autobuzele din Addis, imi luasem bilet din seara dinainte pana in Woldia, pentru ca nu este autobuz direct Addis….Lalibela.Mai tarziu am inteles de ce…..drumul pana la Lalibela nu este asfaltat, este mai mult offroad, iar in anotimpul ploios Lalibela este de de multe ori izolata din cauza viiturilor care distrug drumul.

Pe inserate am ajuns in Woldia, Drumul este senzational, peisaje extraordinare, drumul urca pana la peste 3000 de metri altitudine….este un drum ideal pentru a fi parcurs cu masina, asa cu autobuzul este destul de obositor. M-am cazat in Woldia la un hotel oribil chiar si dupa standardele mele….cred ca a fost top 3 cele mai naspa cazari ale mele ever! Am si platit pretul corect adica 100 Birr ( vreo 12 lei)

Am mancat intr-o bomba locala peste drum de hotel unde era atarnata la poarta o vaca din care taia bucati si prepara mancarea, ( cam asta este stilul restaurantelor locale in Etiopia, atarna la poarta o vaca si din ea taie si face mancare) si apoi somn….de fapt nu prea am putut dormi in jegul ala de hotel , abia asteptam sa sune ceasul la ora 4.30 🙂

Am plecat spre statia de autobuz la 4 pentru ca nu mai aveam somn si bine am facut, pentru ca in preajma statiilor se aduna cei care vor sa ia la ocazie.Nici nu am ajuns in statie ca deja m-au luat niste tineri cu un o masina de teren care mai cautau un om pentru Lalibela. nici nu am intrebat cat costa, iar in momentul cand ceilalti au platit am fost atent si am platit si eu la fel. Asta este o tehnica pe care am invatat-o de-a lungul timpului…nu mai are nimeni ce sa zica 😉

Drumul a fost foarte rau iar tinerii cu care am mers erau super de treaba…..cumva am comunicat chiar daca nu vorbeau o boaba de engleza. Dupa masa deja eram in Lalibela care nu arata deloc cum ma asteptam fiind unul dintre cele mai turistice locuri din Etiopia…. Era un sat foarte plin de praf si de case darapanate…..oameni foarte saraci…cateva dughene, cateva hoteluri si restaurante si cam atat. Imi luasem cazare pe AirBnb si am nimerit de data asta la un hotel super decent unde am platit 10 USD pe noapte si am avut conditii decente, camera mare, pat curat si baie curata cu apa calda.

Au urmat cateva zile de explorat Lalibela aia despre care se povesteste…..pt mine a fost un loc pe care nu pot sa-l povestesc…..TREBUIE SA MERGI ACOLO sa simti locul, sa participi la ritualurile din Manastirile incredibile sapate in piatra, sa bei cafele langa drum printre localnici…..sa vizitezi toate cotloanele si tunele care leaga Manastirile intre ele…sa urci pe-un deal sa vezi apusul….sa stai si sa observi ce se intampla efectiv acolo.

Am prins si o zi de targ.Astea imi plac enorm!!! acolo pot sa iau pulsul localnicilor, ca observ oamenii si viata lor care este asa de diferita de la tara la tara, de la loc la loc…..Intr-o alta zi am luat drumul muntelui si am urcat pana in cel mai inalt punct din zona si nu mi-a parut rau!!! a fost un treking fenomenal prin satele din munte…

Din Lalibela am plecat spre Bahir Dar asa cum am venit si anume cu ocazia….am schimbat vreo 3 minibusuri dintre care unul a ramas in pana…. iar seara m-am cazat in Bahir Dar. Bahir Dar este marea Etiopienilor, Etiopia neavand iesire la mare acest loc este Mamaia lor unde vin si isi petrec vacantele. Dar eu vazusem un Camping pe Google Maps exact in buza Cascadei Nilului Albastru si am zis ca trebuie neaparat sa stau acolo…..ceea ce am si facut, dar despre asta in episodul urmator.

Share this Story
Load More Related Articles
Load More By marianadventures
Load More In Aventuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

BILANT 2019 -PLANURI 2020

  Prima zi din 2019 m-a prins in aeroport. ...

Despre Mine


Ma numesc Marian Marcel, sunt un om foarte simplu, nascut la tara, in satul Hunedorean Vorta, si sunt foarte mandru de descendenta mea din tarani simpli Romani!. Pasiunea pentru calatorii cred ca s-a nascut devreme, la Vorta, satul unde m-am nascut si am copilarit si unde pascand vacile pe dealuri imi lasam mintea sa zburde si imi punem o mie si una de intrebari.
%d blogeri au apreciat: