Vederea păcatelor altora. Vederea păcatelor altora - Ce trebuie să știți despre viziune

Vederea păcatelor | Doxologia

Vederea pacatelor proprii

Urmarile unei vieti pacatoase sunt: orbirea mintii, inasprirea, nesimtirea inimii. Mintea unui pacatos invederat nu vede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a simti cele duhovnicesti. Daca, principiile bunei viziuni viata pacatoasa, acest vederea păcatelor altora se va intoarce spre nevointe cuviincioase atunci inima lui, ca si cum ar fi o fiinta straina, nu va consimti la nazuinta lui catre Dumnezeu.

Prin faptul ca-mi recunosc pacatele, ma caiesc de ele, le marturisesc la preot si-mi pare rau ca le-am savarsit, rastorn toata multimea lor nenumarata in adancul milostivirii lui Dumnezeu.

restabiliți vederea cu apă

Pentru ca pe viitor sa ma pazeasca de pacat, voi cerceta cu luare aminte, insingurandu-ma in mine insumi, cum lucreaza pacatul impotriva mea, cum se apropie de mine si ce-mi spune. Pentru ce iti este oprita placerea? Indulceste-te, ce pacat gasesti aici? N-ar fi trebuit sa dau nici cea mai mica atentie cuvintelor lui; stiu doar ca el e un fur si un ucigas.

vederea pacatelor

Dar nu stiu ce neputinta neinteleasa, o neputinta a vointei, ma biruie. Caci iau aminte la vorbele pacatului, la fructul oprit. In zadar constiinta imi aminteste ca gustarea din acest rod este totodata si gustarea mortii. Daca fructul oprit nu se afla inaintea ochilor mei, atunci acest rod se zugraveste pe neasteptate in inchipuirea mea se picteaza in culori vii, parca de o mana fermecata.

Vederea păcatelor

Simtirile inimii sunt atrase spre tabloul scandalos, care este asemenea unei desfranate. Aspectul lui exterior este capti­vant; sminteala odihneste intr-insul; este impo­dobit cu o imbracaminte pretioasa, stralucitoare; lucrarea ei purtatoare de moarte este acoperita cu grija. Cand din pricina absentei obiectului insusi, pacatul nu poate gasi victima in trup, atunci cauta ca aceste jertfe sa fie aduse de inima.

Vederea pacatului propriu Vederea păcatelor altora, Vederea lui Dumnezeu Vederea lui Dumnezeu Față de suferința oamenilor, de orice fel ar fi ea, Dumnezeu are două chipuri de raportare. Și anume: pe unii îi vindecă, iar pe alții îi ajută să-și poarte partea de greutate câtă vederea păcatelor altora fost rânduită, și aceasta pentru mântuirea lor. Publicat pe 17 ianuarie de maria Să-ti vezi singur propriile păcate este totuna cu a-ti vedea fața fără oglindă. Vederea păcatului propriu — gânduri din ortodoxie 2 Mareste imaginea.

Pacatul lucreaza in mine prin gandul pacatos prin simtirea inimii si prin simtirea trupului, lucreaza prin simtirile trupesti, lucreaza prin in­chipuire.

La ce incheiere ma aduce o asemenea privire ar uncata asupra mea? La concluzia ca in mine, in toata fiinta mea, traieste o vederea păcatelor altora paca­toasa, care consimte si ajuta pacatului ce napadeste asupra mea, din afara.

Vederea păcatelor altora,

Eu sunt asemenea omului legat si infierat cu grele lanturi. Oricine, numai daca ii va fi ingaduit, il inhata pe legat, il duce unde vrea, pentru ca legatul, fiind legat cu lanturi, nu are putinta sa opuna nici o rezistenta.

Patruns-a odinioara pacatul in inaltul Rai. Acolo el le-a propus stramosilor mei sa guste din fructul oprit. Acolo i-a inselat, acolo i-a lovit pe cei inselati, cu moarte vesnica.

cum să restabiliți viziunea pe forum yoga

El imi face si mie, — urmasului lor — neincetat aceeasi propu­nere; el se sileste neincetat sa ma insele si sa ma prinda si pe mine, urmasul lor. Indata dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai si surghiuniti in tara scarbelor Facere 3, 23 — Eu m-am nascut in aceasta tara a plansului si a nevoilor!

ce văd oamenii cu vedere slabă

Dar aceasta nu ma indreptateste, sanpin pentru vedere Raiul imi este adus aici de catre Rascumparatorul, imi este sa­dit in inima vederea păcatelor altora.

Nu am alungat Raiul din inima mea prin pacat. Acum acolo este un amestec de bine si rau, acolo este o cumplita lupta intre bine si rau, este o ciocnire a nenumaratelor patimi, acolo este chinul care e o pregustare a vesnice­lor chinuri din iad. Vad in mine o dovada ca sunt fiul lui Adam; pastrez inclinarea spre rau; ma unesc cu pro­punerile inselatorului, desi stiu cu siguranta ca mi se propune inselarea, ca mi se pregateste uciderea.

Degeaba as incepe sa-i invinuiesc pe stra­mosi pentru pacatul ce mi l-au transmis, caci eu sunt eliberat din robia pacatului de catre Rascumparatorul meu, si, de aici inainte, cad in pacate nu de sila, ci de buna voie.

Hristos, prietenul pacatosilor Hristos S-a aratat in aceasta lume ca prieten al pacatosilor: "N-am venit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi, ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi". Plecand de la aceste cuvinte nu putem sa nu ne intrebam: oare pe Dumnezeu nu-L intereseaza decat o categorie de oameni Duminica Orbului din nastere - Parintele Nicolae Steinhardt Duminica Orbului din nastere - Parintele Nicolae Steinhardt; De orbire Domnul ii vindeca pe oameni in repetate randuri. Referatul lui Matei pomeneste doua cazuri si in amandoua este vorba de doi orbi.

Stramosii au savarsit o data, in Rai, calcarea unei singure porunci dumnezeiesti, iar eu aflandu-ma in sanul Bisericii lui Hristos calc ne­incetat toate poruncile divine ale lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul meu. Uneori sufletul mi se tulbura de manie si de tinerea de minte a raului! In inchipuirea mea sclipeste pumnalul deasupra capului vrajmasului si inima-mi se imbata de razbunarea satisfacuta, savarsita cu imaginatia.

Alteori mi se infatiseaza niste gramezi risipite de aur. In urma lor se dese­neaza palate marete, gradini, toate obiectele de lux, placerile, mandriile care vederea păcatelor altora dobandesc prin aur si pentru care omul iubitor de pacat se inchina acestui idol, ce nu este decat un mijloc de infaptuire a tuturor dorintelor putrede.

Cateodata sunt amagit de cinste si putere. Sunt atras, ma ocup cu visurile care ma pun la conducerea oa­menilor si tarilor, care ma fac sa le procur lor lu­cruri pieritoare, iar mie o slava pieritoare.

Alta­data, pare chiar in chip vadit, imi stau in fata mea mese cu mancaruri placut mirositoare, din care vederea păcatelor altora ridica aburii! Ma indulcesc intr-un chip caraghios si dureros in acelasi timp, de inselarile ce se infatiseaza inaintea mea. Adeseori ma vad pe neasteptate drept, sau mai bine zis inima mi se fatarniceste, se sileste vederea păcatelor altora insuseasca drepta­tea, se linguseste pe sine, se ingrijeste de laude omenesti, ca si cum ar vrea sa si le atraga spre sine!

Patimile se cearta intre ele spunand una al­teia ca eu sunt al lor, ma trec neincetat din mana in mana, ma intarata, ma nelinistesc.

Vk Vederea păcatelor proprii Două femei au venit la un stareț la spovedanie. Una plângea și spunea că are un păcat greu, iar cealaltă vorbea mai mult despre greșelile altora și spunea că ea a făcut păcate mai multe vederea păcatelor altora mici așa le considera ea. Atunci starețul a zis: - Duceți-vă în curte: tu, care ai un păcat greu, adu aici un bolovan cât poți să-l duci, iar tu adună pietricelele în șorț, ia cât poți duce. După ce făcură așa, starețul le zise: - Acum duceți-vă și puneți-le la loc de unde le-ați luat.

Peste min­tea mea este trasa o perdea de nepatrunsa intune­cime; pe inima se afla trantita o mare si grea piatra de nesimtire. Oare mintea isi va veni in fire?

miopia la un copil

Va voi oare sa-si indrepte pasii spre bine? Ii sta impotriva inima, deprinsa cu placerile pacatoase, i se impotriveste trupul meu, care si-a dobandit dorinte dobitocesti. S-a pierdut pana si intelegerea ca trupul meu, ca unul ce este facut pentru vesni­cie si este capabil de dorinte si miscari dumnezeiestinu mai intelege ca nazuintele cele asemanatoare celor dobitocesti nu sunt vederea păcatelor altora ne­putinta lui, introduse intr-insul prin cadere.

Diferitele parti care alcatuiesc fiinta mea ­ mintea, inima si trupul — sunt ciopartite, dezbinate, lucreaza in dezacord, se impotrivesc una vederea păcatelor altora numai atunci lucreaza in intelegere, cand lucreaza pentru pacat, potrivnic lui Dumnezeu.

Aceasta este starea mea! Ea este moartea sufletului in timpul vietii trupului. Dar eu sunt multumit cu starea mea! Multumit nu din cauza smereniei ci din pricina orbirii mele, din pricina impietririi mele. Sufletul nu-si simte moartea, asa cum n-o simte nici trupul cand este despartit prin moarte de suflet. Daca eu as fi simtit moartea mea, as fi petre­cut intr-o necurmata pocainta!

Asevedeași